Annya

Adierea blândă a primăverii ei
Mă învăluie, mă derută-n dată,
Apoi mă alintă şi mă îmbată
Cu mirosul ei subtil din flori de tei.

Şi ochii ei căprui căzuţi din stele,
Precum meteoriţii aprinşi în zbor.
Pân’ rămâi fermecat în scânteia lor,
Te scalzi în ei străbătând pleiadele.

Pielea ei catifelată mă-ncearcă,
Cu o atingere plăpândă de vis
Mă cutremură, vorba mi-o încurcă.

Pe chipul ei senin apare-un zâmbet
Şi buzele ei plăcut mă sufocă,
Căldura lor mi se-nfiripă-n suflet.

06 iulie 2009

Elias, Volumul Poezia unui Alchimist