Annya

Adierea blândă a primăverii ei
Mă învăluie, mă derută-n dată,
Apoi mă alintă şi mă îmbată
Cu mirosul ei subtil din flori de tei.

Şi ochii ei căprui căzuţi din stele,
Precum meteoriţii aprinşi în zbor.
Pân’ rămâi fermecat în scânteia lor,
Te scalzi în ei străbătând pleiadele.

Pielea ei catifelată mă-ncearcă,
Cu o atingere plăpândă de vis
Mă cutremură, vorba mi-o încurcă.

Pe chipul ei senin apare-un zâmbet
Şi buzele ei plăcut mă sufocă,
Căldura lor mi se-nfiripă-n suflet.

06 iulie 2009

Elias, Volumul Poezia unui Alchimist

Celestin

Cântecul dulce al nopţii aprinse
Se stinge prin ploaia de primăvară,
Prin atingerea plăpândă a pielii
Sub clarul aprins…
De Lună.

Se numără clipele…
Se adună şoaptele…
Se rostesc cuvinte duioase,
Până ce Soarele răsare pe cer.

Se pun dorinţe în gând,
Apoi se joacă teatru.
Până ce amândoi adorm
Şi se întâlnesc în vis!…

Se trezesc, se sărută şi apoi adorm,
Până ce Luna răsare din nou!
Cu liniştea ei supremă,
Cu îmbrâţişarea ei profundă.

.
06 iulie 2009
Elias, Volumul Poezia unui Alchimist