Annya

Adierea blândă a primăverii ei
Mă învăluie, mă derută-n dată,
Apoi mă alintă şi mă îmbată
Cu mirosul ei subtil din flori de tei.

Şi ochii ei căprui căzuţi din stele,
Precum meteoriţii aprinşi în zbor.
Pân’ rămâi fermecat în scânteia lor,
Te scalzi în ei străbătând pleiadele.

Pielea ei catifelată mă-ncearcă,
Cu o atingere plăpândă de vis
Mă cutremură, vorba mi-o încurcă.

Pe chipul ei senin apare-un zâmbet
Şi buzele ei plăcut mă sufocă,
Căldura lor mi se-nfiripă-n suflet.

06 iulie 2009

Elias, Volumul Poezia unui Alchimist

Catrene

Mă nelinişteşte un gând profund,
Îmi sapă nemilos în inimă adânc,
Ca o spirală se răsuceşte în rană
Să stroarcă din fructul rotund.

Mă cutremur în noaptea rece,
Luna a mă linişti vrea şă încerce
Urlă lupul din mine în stele,
Încolţit se simte şi el între ele.

Pe albia râului se aşterne cerul
Se unesc clădind un magisteriu.
Din negrul pântec răsare albul
Ce-mi oferă darul fericirii eterne.

Mă sprijin încet de mine însumi,
Parcă sunt făcut din recele fier
Ce a izvorât cândva din mine
Şi mă transpun in sufletul Lunii.

.
04 iulie 2009
Elias, Volumul Poezia unui Alchimist

Despre Alchimie

Partea a II-a:

I
Prin metale sublimate
Din metale purificate,
Turnând Auripigmentul
Se extrage Medicamentul.

II
Nu iţi spun minciuni
Sau alte incertitudini.
Doar iţi spun să-ncerci
De eşti între cei vrednici.

III
Înţelepţii au răspuns:
„Adevărul e atât de simplu!”
Aşa că nu te lăsa înpuns
Că totul e atât de suplu.

IV
Caută Supremul în Sinele tău
Şi apoi ceea ce găseşti
E o floare crescândă în hău
Care trebuie să o foloseşti.

V
Cel ce caută găseşte
Cel ce bate i se deschide
Cel ce cere şi primeşte,
Iar cel vrednic întreprinde.

13 martie 2009

Moisă Andu-Marian, Volumul Poezia unui Alchimist

Ars Alkhemyca

I
Avem ingredientele toate
Înşirate în ceteva creuzete.
Pentru acea opera împlinită
Munca noastră desăvârşită.

II
Sublimăm materie saturniană
Spărgând cu Soare şi Lună:
Cu apa sfântă a filosofilor
Apoi cu fermentul înţelepţilor.

III
Materia se preface în nigredo,
Soarele şi Luna au dat rod
Şi au în pantece un hermafrod
Ce se transformă în albedo.

IV
Avem acum regina vieţii
Ce preface în argint metalele
Şi vindecă suferinţa morţii
Revărsând în lume fericirile.

V
Lăsăm la foc în continuare
Până ce regina dă iar naştere
Şi din ea apare un Soare
Peste filosofi încoronare.

VI
Aduce viaţa, lungă nemurire,
Zdrobeşte toate suferinţele,
Ne ajută la îndumnezeire
Şi în aur ne preface sufletele.

VII
Aceasta este arta filosofilor
Ascunsă în al nostru întuneric
Să nu o vadă ochii proştilor
Ci doar acela ce este vrednic.

VIII
Ca sticla pură tu să fii
De vrei magisterul vieţii
Şi suferinţa ta va înceta
Când pe cap el iţi va sta.

IX
Ai grijă în schimb cui spui
Căci ea lucru tainic este;
Dar oferit doar filosofului
Din slujba celor Sfinte.

X
Ea din natură se învaţă
Sau direct din inima pură
De la Cel dădător de viaţă
Să ieşi din lumea obscură.

XI
Negrul în foc se purifică,
Un foc de origine Divină
Şi apoi din el răsare Spiritul
Din care purcede Universul.

XII
Mergi pe drumul acesta
Cărare de Lumină Sfântă
Ce te înalţă din întuneric
Devenind tot mai puternic.

XIII
E cunoaşterea vechilor zei
Prea mult jinduită de zmei.
Nimic nu este nou în veşnicie
Pentru cei plini de vrednicie.

12 martie 2009

Elias Andu-Marian, Volumul Poezia unui Alchimist

Poezia unui Alchimist

De ești un alchimist
Să știi că ești artist
Și lucrezi cu energiile
Substanțelor simple
Căutând cele subtile.

Să nu renunți la vise
Fie ele neînțelese
Cel ce caută găsește
Calea către cele Sfinte
Și frunza-i înverzește.

Din speranță se clădește
Scopul zilelor pierdute
Ce sădește-mpământare
La sămânța roditoare
Ce crește în lucrare.

O! Cunoaștere a zeilor
Îdemânarea înțelepților
Cununa oamenilor Sfiți
Trecuți prin mii de vieți
Fiind cu toții învățați.

Ce în om tu te dezvolți
Și focul vieții întețești
Sau pulberea din Soare,
Ori din Lună stralucire
Înspre stele aduce înălțare.

Să aduci tu relevare
Despre adevaruri sacre,
Să ne înalți în veșnicie,
Să ne scapi de sărăcie
Tu sălaș de vrednicie.

04 martie 2009

Moisă Andu-Marian, Volumul Poezia unui Alchimist

Despre Alchimie

Partea a I-a:
I

Născută în inima Khem-ului
Din măreața Floare a Vieții
Preschimbare a Întregului
Precum Soarele Dimineții.
II
Aceasta e un cântec dulce
Al unei arte perfect divine
Menită ca amarul să-l înece
Și s-aducă fericire în tine.
III
Ea, provine din Lumină
Fiind generată de Lumină,
Iar din pamânt facem Aurul
Din care obținem Serul.
IV
Cu ea se vindecă lumea
De neajunsuri și de vicii,
Se disipă umbra morții
Din negura oarba a nopții.
V
Din Argintul viu al Sulfului
Se naște întrega lume,
Iar cu Argintul Orientului
Formăm substanțe supreme.

10-21 februarie 2009

Elias Andu-Marian, Volumul Poezia unui Alchimist

Quinta Essenția

Leul Verde al alchimiștilor,
Neprețuita comoară a filosofilor,
Materia Primară a Universului,
Medicamentul Supremului.

Apa ce dă viată lumii Intregului,
Manifestarea Divină a Vindecătorului,
Principiul pur al ființelor Luminii,
Argintul purificării virtuții Iubirii.

Clădește sufletul lumilor toate
Formând materia prin adaptare.
Este manifestarea Tatălui Mare
Scânteia Divină din ființele toate.

5 ianuarie 2009

Moisă Andu-Marian, Volumul Poezia unui Alchimist

Marea Operă

Se pune în creuzet Magnesia
Spărgând cu Alkahest materia
Stopăm evacuarea Mercurului
Simțind plăcutul miros al Sulfului.

Am văzut și negrul Corbului,
Am văzut și Albedo norilor,
Am văzut citrinul Auripigmentului,
Am văzut și Soluțio subtilelor.

Acum avem un Rege și o Regină;
Îi îmbăiem și îi închidem în nocturnă,
În Camera Nupțială, faze de Conjuncții
Să obținem o Tinctiură de Proiecții.

Dacă prin Proiecții obținem Vulturul
Am găsit comoara, Elixirul Vieții!
Mai puternic și decât Arcanul
Acum avem Magisterii vieții!

22 decembrie 2008

Moisă Andu-Marian, Volumul Poezia unui Alchimist