Chemarea Marelui Lup Alb

I
Din crâng se aude un urlet
Ce răsună în zare ca un tunet
Şi din munţi şi stepe se adună
La sfat toţi lupii sub clar de Lună.

II
Au răspuns chemării din zare
A Lupului Mare şi Alb din munţii
După cum au căzut la învoire
Să asculte de el ca de Sfinţi.

III
El Marele Lup Alb, smeritul dac,
Ostaş de frunte al armatei Sfinte,
Al lui Zalmoxe supus în veac,
A chemat toţi lupii din moarte.

IV
Aşezându-i în semnul Crucii
Le spuse secretul nemuririi,
Cum acesta se vede în cercuri
Pe cer în marea de sclipiri.

V
Apoi le spuse să intre în luptă
Alături de fraţii de sânge dac
Sub o singură năframă Sfântă
Cea alba a Lupului Alb din veac!

20-25 martie 2009

Moisă Andu-Marian, Volumul Poezia unui Alchimist

Poezie lui Eminescu

Coborât a fost din cer
Pășind smerit și încet
Eu te văd și-ți cer
Să-mi rămâi în suflet.

Ca geniu ai venit la noi
Și vrem să-ți fim asemeni
În inimi să ne îndemni,
Să ni te manifesti prin vene.

Ai trăit cu inima în codri,
Te-ai plimbat pe dealuri
Ai cântat in versuri lacuri
Stârnind pe copertă valuri.

Eminescu încă n-a murit
El este înca-n viața
Stând aici cu noi de față
Cu al său suflet aurit.

El este-n fiecare
Ce simte dor de țară.
Stă ca și un astru mare,
Ce aduce forță interioară.

Celor cu marea dorință
De sacrificiu pentru țară,
Țara s-o trezeasca la viață
Stând cu pieptu-n fața.

El în noi recită versurile,
Rugăciunea lui de dac
Ce răsună larg in veac
Aducand la viata florile.

O! Rămâi, rămâi la noi
Menire Sfântă-n poezie
Ce întărește pe cei moi
Și dă speranță vie.
Pentru Iubire, Patrie și Neam
A scris el acele versuri
Pe care acum și eu le am
Le aveți și voi, Provin din ceruri!

14 ianuarie 2009

Moisă Andu-Marian, Volumul Poezia unui Alchimist

Scrisoare la Stramoși

Dragi Strămoși sfințiți de Dumnezeul țărișoarei noastre,
Aveți de la noi scrisoare și va rugam să-i dați citire:

Că vă plâgem noi nevrednicii c-am pierdut a voastră moștenire
Și vă implorăm iertați-i pe aceea ce au negat al vostru nume în sfințire.

Luminate faceți ale noastre inimi, căci de la voi am învațat iubire,
Si al vostru falnic nume îl ducem în veșnicia clipelor de nemurire.

Ați apărat voi bogăția țarii trecănd prin numeroase lupte de-ncordare
Și al vostru sânge ați scurs pe sabie în cinstea libertății noastre.

Vă plângem noi nevrednicii și ne cerem umili iertare
Pentru c-am pătat al vostru nume cu păcate de trădare.

Veniți, stârpiți dușmanii țarii care au trădat de mult fugind de-oștire
Veniți în ajutorul nostru, să îi doborâm pe dușmanii țărișoarei noastre!

Cu drag și dor de libertate în sfințire,
A voastră credincioasă Sfânta Oștire!

23 decembrie 2009

Moisă Andu-Marian, Volumul Poezia unui Alchimist

Colind al Zeilor

A început colinda în ceruri sus
Spre mare-a bucurie a zeilor
Căci Stăpânul lor, Unicul Iisus
Iar aduce bucurie credincioșilor.

Acum se arată în ceruri astrul
Ce a luminat Pamantu-n seara Sfântă
Când s-a nascut Iisus în staul
Și îngeri ridicau cântare Sfântă.

.
C-a venit să binecuvanteze-n lume
Cel lipsit și de păcate fară nume
A venit în al Tatălui nume
Să ridice în cer întreaga lume!

22 decembrie 2008

Moisă Andu-Marian, Volumul Poezia unui Alchimist

Da.kșa – Țara Zeilor

În văzduhul de strigăte amare
Al vechilor daci, fii de ramani,
Se aude lupoaica ce date naștere
Lupilor din ceruri, Fiilor Dakșeni!

Urlete de zei, urlete de tunete
De ele se zdrobesc dușmanii
Ce vor a prăda bogație de zeitate
Sub crancenul cer al zeilor morții.

Plâns-au mulți proști de puterea Fiilor,
Dar nu stiau că luptau împotriva Ariei
Grădina Mamei Sfinte a Fiilor,
Grădina Dakșei!

21 decembrie 2008

Moisă Andu-Marian, Volumul Poezia unui Alchimist