Şamanism – Cuvânt înainte

       Câţi dintre voi aţi auzit de misticii şamani ce luau formele animalelor, vindecau orice boală prin incantaţii şi licori magice, controlau natura (ex: aducând ploaia când era secetă), aveau calităţi supraomeneşti (puteri paranormale) şi comunicau cu “zeii”?

       Şamanism este o denumire relativ nou după fr. “chamanisme” ce doreşte să unească într-un singur cuvânt mai multe denumiri ale acestui tip de spiritualitate, în schimb definiţia universal formulată şi aprobată de cei ignoranţi lasă de dorit. Iniţial este bine să observăm faptul că această denumire aduce foarte mult cu ceea ce în limba sanscrită se numeşte KŞA ce înseamnă zeu sau Iluminare/Mântuire astfel şamanul/kşamanul ar reprezenta o punte de legătură cu aceştea “Cel ce are învăţătura zeilor”.

       Şamanismul este o ştiinţă spirituală bazată pe Legile Universale ale Sinelui Suprem (Marele Spirit) practicată atât la interior cât şi la exterior prin intermediul ritualurilor, tehnicilor, incantaţiilor şi trăirii personale. Scopul acestei ştiinţe este Mântuirea şi Eliberarea de ignoranţa lumii materiale şi astfel reidentificarea cu Sinele Suprem a celui ce urmează această Cale Divină.Cunoaşterea se transmite pe cale practică direct de la Maestru la Discipol iniţial prin schimb de energii şi informaţii la nivel spiritual pentru purificarea şi pregătirea discipolului şi apoi în plan fizic prin practicarea ritualurilor, tehnicilor şi prin rostirea incantaţiilor, acestea fiind pregătitoare pentru Marele Mister Divin pe care îl primesc doar cei care prin trăirea lor dovedesc că au capacitatea în urma Mântuirii de a se Elibera de ignoranţă şi a se întoarce în Sinele Suprem. Aceştea din urmă, posesori ai Marelui Mister Divin, se numesc MASTERI, stăpâni ai propriului destin, Fii ai Sinelui Suprem.

       Şamanismul initial reprezenta o ramură dintr-o spiritualitate mult mai dezvoltată reoferită oamenilor de Thoth şi alţii precum el din rândurile atlanţilor (cei care nu au decăzut odată cu întreaga rasă), la cererea lui RA Fiul Luminii, întrupare a Mântuitorului Iisus Hristos. Această ştiinţă spirituală mult mai dezvoltată, în timp s-a despărţit în mai multe ştiinţe spirituale mai mici, fiecare păstrând un anumit tip de practică, dar şi elemente comune între ele. Aceste ştiinţe sunt alchimia, şamanismul, magia, yoga, pranayama şi alte spiritualitaţi pricipale din anumite zone europene, asiatice, americane şi din Nordul Africii. Acestea fiind la acea vreme cele mai influenţate zone de atlanţii reformatori a lui RA.

       Cu timpul practicile acestea şi-au pierdut din puritate datorită falşilor maeştri spirituali ce au oferit informaţii deformate sau închipuite, din neştiiţă sau intenţionat, pe parcurul mileniilor acest lucru luând amploare începând cu ultimii 250 de ani. În ultimii 50 de ani au apărut diverse şcoli spirituale care deşi unele sunt benefice totuşi acestea participă la deformarea spiritulităţii orginale. Doar cei care urmează un Maestru Spiritual Veritabil sau cei care – deşi foarte puţini – se ghidează după Maestrul lor interior reuşesc să străbată aceste Căi.

       Şamanismul se practică doar sub îndrumarea unui MASTER sau a unui Maestru Şaman ce îi oferă discipolului cele mai potrivite iniţieri în Tainele Divine conform nivelului său de elevare pentru ai releva acestuia Calea cea mai simplă către Sinele Suprem. Descoperirea acestei Căi unică fiecarui discipol reprezintă Calea spre Mântuire şi în urma realizării acestui eveniment important Sinele Suprem îi devine Maestru Interior. Discipolul devine Maestru Şaman şi sub îndrumarea Sinelui Suprem se Eliberează de ignoranţă şi se reidentifică cu Acesta din care a purces la începuturi. Maestrul Şaman se transmută într-un MASTER fiind una cu Universul subtil şi material. Pentru un MASTER nu există el şi alţii deoarece toţi devin parte din el, adică el devine Cel Ce Este. Un MASTER se ghidează după Adevărul “Eu sunt Cel ce sunt” – “ehye asher ehye”, אהיה אשר אהיה (Exod 3,14).

       În decursul timpului iniţierile şamanice şi de asemenea tehnicile, ritualurile şi incantaţiile au suferit deformări apărând anumite diferenţe de la o zonă la alta. Astfel putem întâlni şamani iniţiaţi în acelaşi domeniu cum ar fi acela al homeopatiei folosind pentru aceleaşi vindecari plante diferite conform zonei în care se afla. De asemenea şamanii au ajuns şă se dezvolte pe a anumită ramură în funcţie de credinţele păstrate şi cele noi dezvoltate. În acest caz putem întâlni şamani ce practică vindecare prin homeopatie, iar alţii vindecare ritualică sau unii cunosc secretele metamorfozării în animalul puterii interioare, iar alţii au calităţi supraomeneşti cum ar fi controlul vremii, levitaţia, etc. Însă toţi sunt recunoscuţi ca şi canale de comunicare cu entităţile fără trup, cele superioare (zei, îngeri, entităţi elevate, etc) sau cu cele inferioare(elementali, spirite neelevate, decăzute, etc), în funcţie de vibraţia lor energetică prin transe, tehnici şi alte calităţi supraomeneşti (clarauz, clarvedere, etc).

      Iniţierile şamanice deşi deformate în timp şi-au păstrat duritatea punând la încercari serioase pe cel ce se înscrie pe acestă Cale de Elevare, iar în urma acestui fapt “Puţini sunt cei care reuşesc să ajungă la capăt!”(replica pe care am primit-o de la un MASTER înaintea iniţierii). În timpul anumitor iniţieri dacă discipolul nu este pregătit destul riscă să-şi piardă cunoştiţa sau chiar viaţa în timpul acestora. De aceea este necesară îndrumarea unui MASTER sau un Maestru Şaman care cunoaşte potenţele discipolului său şi să îl îndrume pe Calea Cea Mai Simplă către Mântuire. MASTERUL îl are pe discipol în grijă până acesta se Mântuieşte după care îl va lăsa în grija Sinelui Suprem, Tatăl şi Mama Întregii Perfecţiuni, ce îi va deveni discipolului Maestru Interior. Prin aceasta se înţelege ca discipolul învaţă să îşi asculte Scânteia Divină şi sub îndrumarea acesteia se va Elibera de ignoranţă şi se va uni cu Sinele Suprem în Conştiinţa Universală devenind el însuşi un MASTER.

       Tehnicile şi incantaţiile şamanice au un rol important în iniţieri, în vindecari, în menţinerea unităţii şi armoniei la nivel planetar şi în dezvoltarea spirituală şi a calităţilor supraomeneşti în scopuri benefice!

       Ritualurile şamanice au apărut mai târziu odată cu diversificarea acestei ştiinţe prin modificarea structurală a tehnicilor combinate cu incantaţiile magice noi având semnificaţii importante în menţinerea armoniei şi a vibraţiei planetare. Acestea s-au practicat şi se practică la sărbatorile anuale sau la cele ocazionale având diverse teme. În timp acestea s-au diversificat conform zonei şi sistemului de credinţe păstrat jucând un rol important în viaţa oamenilor şi în păstrarea armoniei planetei.

       În şamanism după cum este bine cunoscut s-au folosit şi se folosesc încă diverse plante halucinogene sau nu , licori magice, obiecte vrajite sau elemente ale naturii în cadrul ritualurilor pentru ca şamanul să aibă puteri sporite, iar acestea sa aiba un efect mai pronunţat. Dar acest lucru depinde de tipul se ritual, unele dintre ele fiind doar coordonate conform datinei.

 

Elias,

23 martie – 3 aprilie 2009

Annya

Adierea blândă a primăverii ei
Mă învăluie, mă derută-n dată,
Apoi mă alintă şi mă îmbată
Cu mirosul ei subtil din flori de tei.

Şi ochii ei căprui căzuţi din stele,
Precum meteoriţii aprinşi în zbor.
Pân’ rămâi fermecat în scânteia lor,
Te scalzi în ei străbătând pleiadele.

Pielea ei catifelată mă-ncearcă,
Cu o atingere plăpândă de vis
Mă cutremură, vorba mi-o încurcă.

Pe chipul ei senin apare-un zâmbet
Şi buzele ei plăcut mă sufocă,
Căldura lor mi se-nfiripă-n suflet.

06 iulie 2009

Elias, Volumul Poezia unui Alchimist

Celestin

Cântecul dulce al nopţii aprinse
Se stinge prin ploaia de primăvară,
Prin atingerea plăpândă a pielii
Sub clarul aprins…
De Lună.

Se numără clipele…
Se adună şoaptele…
Se rostesc cuvinte duioase,
Până ce Soarele răsare pe cer.

Se pun dorinţe în gând,
Apoi se joacă teatru.
Până ce amândoi adorm
Şi se întâlnesc în vis!…

Se trezesc, se sărută şi apoi adorm,
Până ce Luna răsare din nou!
Cu liniştea ei supremă,
Cu îmbrâţişarea ei profundă.

.
06 iulie 2009
Elias, Volumul Poezia unui Alchimist

Catrene

Mă nelinişteşte un gând profund,
Îmi sapă nemilos în inimă adânc,
Ca o spirală se răsuceşte în rană
Să stroarcă din fructul rotund.

Mă cutremur în noaptea rece,
Luna a mă linişti vrea şă încerce
Urlă lupul din mine în stele,
Încolţit se simte şi el între ele.

Pe albia râului se aşterne cerul
Se unesc clădind un magisteriu.
Din negrul pântec răsare albul
Ce-mi oferă darul fericirii eterne.

Mă sprijin încet de mine însumi,
Parcă sunt făcut din recele fier
Ce a izvorât cândva din mine
Şi mă transpun in sufletul Lunii.

.
04 iulie 2009
Elias, Volumul Poezia unui Alchimist

Omagiu lui MJ

I
Suflul morţii împrejmuind a sa cale
S-a dus dintre cei vii în nefiinţă
Lăsând în urmă comori inestimabile,
Un tezaur al muzicii atârnat de-o aţă.

II
A fost şi încă este un rege al muzicii
Trăieşte încă prin versurile sale
Lăsate în aplauzele sincere ale mulţimii
Ce a crezut în visele sale.

III
Vocea lui răsună în minţile noastre,
Ne-am strâns să-i aducem un omagiu
Celui ce a fost un veritabil geniu.
Păstraţil în sufletele voastre.

We are the world!

27 iunie 2009
Elias, Volumul Poezia unui Alchimist

PS: După cum spunea şi un coleg de breaslă despre Michael Jackson: “Micul alchimist ETIOPIAN a trecut la Vest!”

Annya, biruitoare a morţii!

Cântec de rouă sub lună plină,
Scâncet de greiere în materie fină;
Deschide calea spre tabloul de stele
Ca sufletul meu să îmbrăţişeze astrele.

Aud cum ţipă şi văd un licăr de lumină
Şi-i spun că sunt lipsit de tihnă.
Mă plouă cu razele ei plăpânde, subtile,
Pe frunte mă mângâie, îmi potoleşte simţirile.

Îi simt roua dulce pe buzele fine,
Mă alintă şi-mi spune că totul o să fie bine.
Îmi trece prin faţă şi se stinge uşor,
Iar eu vărs o lacrimă în semn de onor.

Materie solară îi torn pe rana din inimă
Întunericul să piară, iar ea să reînvie.
În lacrima vieţii să-şi scalde iubirea
Şi ea se ridică mireasă pururea-n vecie.

14 iunie 2009
Elias, Volumul Poezia unui Alchimist

Deşertul Cunoaşterii

Un an în plus, o clipă pe hârtie
Cu lucruri simple şi frumoase
Ce se aşează-n vis ca temelie
Printre dune de învăţături alese.

Acum sunt unele şi mâine altele
Se preschimbă deşertu-ntruna.
Luna hartă îmi scrie în stele
Să nu mă rătăcesc de vre-una.

Aşa mă plimb şi văd nisipul
Mai bate-un vânt şi-l spulberă,
În lături se iveşte esenţialul
Că deşertul e o vietate rară.

De este ici sau colo-n zare,
Deşertul e tot una în departare.
Vântul e suflarea lui de viaţă,
Dar ca întreg el te bagă-n ceaţă.

13 aprilie – 8 mai 2009
Elias, Volumul Poezia unui Alchimist

Chemarea Marelui Lup Alb

I
Din crâng se aude un urlet
Ce răsună în zare ca un tunet
Şi din munţi şi stepe se adună
La sfat toţi lupii sub clar de Lună.

II
Au răspuns chemării din zare
A Lupului Mare şi Alb din munţii
După cum au căzut la învoire
Să asculte de el ca de Sfinţi.

III
El Marele Lup Alb, smeritul dac,
Ostaş de frunte al armatei Sfinte,
Al lui Zalmoxe supus în veac,
A chemat toţi lupii din moarte.

IV
Aşezându-i în semnul Crucii
Le spuse secretul nemuririi,
Cum acesta se vede în cercuri
Pe cer în marea de sclipiri.

V
Apoi le spuse să intre în luptă
Alături de fraţii de sânge dac
Sub o singură năframă Sfântă
Cea alba a Lupului Alb din veac!

20-25 martie 2009

Moisă Andu-Marian, Volumul Poezia unui Alchimist

Despre Alchimie

Partea a II-a:

I
Prin metale sublimate
Din metale purificate,
Turnând Auripigmentul
Se extrage Medicamentul.

II
Nu iţi spun minciuni
Sau alte incertitudini.
Doar iţi spun să-ncerci
De eşti între cei vrednici.

III
Înţelepţii au răspuns:
„Adevărul e atât de simplu!”
Aşa că nu te lăsa înpuns
Că totul e atât de suplu.

IV
Caută Supremul în Sinele tău
Şi apoi ceea ce găseşti
E o floare crescândă în hău
Care trebuie să o foloseşti.

V
Cel ce caută găseşte
Cel ce bate i se deschide
Cel ce cere şi primeşte,
Iar cel vrednic întreprinde.

13 martie 2009

Moisă Andu-Marian, Volumul Poezia unui Alchimist

Ars Alkhemyca

I
Avem ingredientele toate
Înşirate în ceteva creuzete.
Pentru acea opera împlinită
Munca noastră desăvârşită.

II
Sublimăm materie saturniană
Spărgând cu Soare şi Lună:
Cu apa sfântă a filosofilor
Apoi cu fermentul înţelepţilor.

III
Materia se preface în nigredo,
Soarele şi Luna au dat rod
Şi au în pantece un hermafrod
Ce se transformă în albedo.

IV
Avem acum regina vieţii
Ce preface în argint metalele
Şi vindecă suferinţa morţii
Revărsând în lume fericirile.

V
Lăsăm la foc în continuare
Până ce regina dă iar naştere
Şi din ea apare un Soare
Peste filosofi încoronare.

VI
Aduce viaţa, lungă nemurire,
Zdrobeşte toate suferinţele,
Ne ajută la îndumnezeire
Şi în aur ne preface sufletele.

VII
Aceasta este arta filosofilor
Ascunsă în al nostru întuneric
Să nu o vadă ochii proştilor
Ci doar acela ce este vrednic.

VIII
Ca sticla pură tu să fii
De vrei magisterul vieţii
Şi suferinţa ta va înceta
Când pe cap el iţi va sta.

IX
Ai grijă în schimb cui spui
Căci ea lucru tainic este;
Dar oferit doar filosofului
Din slujba celor Sfinte.

X
Ea din natură se învaţă
Sau direct din inima pură
De la Cel dădător de viaţă
Să ieşi din lumea obscură.

XI
Negrul în foc se purifică,
Un foc de origine Divină
Şi apoi din el răsare Spiritul
Din care purcede Universul.

XII
Mergi pe drumul acesta
Cărare de Lumină Sfântă
Ce te înalţă din întuneric
Devenind tot mai puternic.

XIII
E cunoaşterea vechilor zei
Prea mult jinduită de zmei.
Nimic nu este nou în veşnicie
Pentru cei plini de vrednicie.

12 martie 2009

Elias Andu-Marian, Volumul Poezia unui Alchimist